Voi o să dispăreți murind

Dualismul este ideea absurdă că noi avem suflet. Că dacă nu am avea suflet, nu am avea conștiință de sine. Și nu am fi în stare să spunem că de fapt nu avem suflet.

Dar sufletul nu este material. Și materia nu este sufletească. Deci, este absurd, fiindcă sufletescul nu interacționează cu materia. Și materia nu poate fi legată cauzal de suflet. De imaterial.

Nu se poate sau nu putem noi explica. Ceea ce este cam același lucru. Dacă nu se poate explica științific, nu se poate. Deci căutăm o explicație științifică. Fiindcă trebuie să se poată, fiindcă știința poate orice. E demonstrat științific că știința poate orice.

Nimeni nu mai dă doi bani astăzi pe dualism. În afară de cei care dau trei bani. Nu mai este la modă. Deși unii preferă să fie retro. E pe cale de dispariție. Deși încă are adepți.

Neadepții însă consideră că dualismul nu merită doi bani. Și nu este la modă. Și că trebuie să dispară. Ideea absurdă că am avea suflet.

La modă este să crezi că neuronii trag cu electroni între ei și astea sunt gândurile noastre. Și moda asta face mai mult de doi bani. Face bani grei. Fonduri masive sunt investite aici. Și pentru banii ăștia merită să fi la modă. Nu strică. Mai scrii un articol, mai pornești un program de cercetare, mai subjugi un mic doctorand pe lângă tine. O măslină, un bischit.

Că doar așa e în știință. E lege. Ce nu e lege, trebuie să moară. Ce nu moare, nu există. Sau există dar nu moare. Neuronii își fac jocul. Codul genetic aruncă zaruri și eu beau cafea sau ceai în funcție de undele beta care îmi traversează scalpul dintr-un colț într-altul.

NU EU INTRU PE UȘĂ! Ci neuronii aruncă cu electroni de la unul la altul, de la cei de sus la cei locomotori, și mușchii îmi mișcă oasele și oasele mișcă mușchii cu oase cu tot, cu brațe și scalp, și în scalp mulțime de neuroni care dansează și mă împing să intru pe ușă.

Nu o femeie plânge lângă o cutie de lemn cu corpul unui copil de 7 ani, ci niște neuroni crează o așa stare că glandele lacrimare secretă o substanță în ochiii care au evoluat accidental din niște celule fotosensibile la capătul unui șir de celule nervoase, în niște crăpături în cutia de os a sufletului nostru. Rece ca pământul care o să acopere carnea copilului din cutia de lemn acoperită de pământ, și o să-l dea pradă viermilor ghidați de un mic număr de neuroni spre consumarea cărnii și a sufletelor închise în cutii de os.

E simplă știință. Și știința va învinge. Rațiunea va învinge. Religiile vor dispărea până în 2038. Nimeni nu mai dă bani pentru dualism. Nimeni nu mai dă bani pentru suflet. Sufletul nu valorează doi bani. Cu sau fără scutire de impozit.

Există un singur dualism. Stat și noi. Public și privat. Ce e privat trebuie închis într-o cutie de lemn și îngropat. Ce e mamă în lacrimi, trebuie închisă într-o cutie de os și împinsă în groapă peste copilul ei. Oricum Evul Mediu s-a dus demult. Nu mai plânge nimeni pentru copii. Copiii nu au suflet. Au drepturi.

Sex vs. Suicid – Sau cum a luat barza SIDA

Adolescenții români au nevoie de educație sexuală. Ca să știe ca a fi homosexual este “perfect normal”.

Probabil v-ați prins până acum că un băiat poate plăcea o fată sau un băiat și că o fată poate plăcea un băiat sau o fată. Dacă nu v-ați prins, vă spun eu că așa stau lucrurile. Este perfect normal, aşa cum este normal ca oamenii să nu fie foarte hotărâți când vine vorba de lucrurile astea.

E perfect normal, deși homosexualitatea este minoritate. Și este minoritate fiindcă sunt puțini. După unele statistici, 1-2%. Este perfect normal, că doar pe copii nu îi aduce barza, ci tati și cu tati se culcă într-un pat fiindcă se iubesc, și așa se fac copiii. Sau mami și cu mami.

Și este perfect normal ca 30-40% dintre acei 2% dintre homosexuali să încerce să se sinucidă. Adică să se omoare. Fiindcă au drepturi. Și trebuie să fie ei înșiși.

Fiindcă, vezi tu, nu sunt acceptați de societate și de familie. Și fiindcă nu sunt acceptați, crește de trei ori probabilitatea ca aceștia să contacteze HIV.

“Research shows that LGBT youths “who experience high levels of rejection from their families during adolescence (when compared with those young people who experienced little or no rejection from parents and caregivers) were more than eight times likely to have attempted suicide, more than six times likely to report high levels of depression, more than three times likely to use illegal drugs and more than three times likely to be at high risk for HIV or other STDs” by the time they reach their early 20s.” (Wikipedia)

Adică fiindcă mama și cu tata nu sunt acord cu faptul că băiatului lor îi place să facă sex cu bărbați necunoscuți, îi provoacă acestuia o dramă interioară care îl împinge să facă sex cu necunoscuți și să contacteze HIV. De trei ori mai mulți necunoscuți. În niciun caz nu este o cauză pentru acest lucru destrăbălarea și dorința bolnavă de perversiuni. Editura humanitas a publicat o carte care învață homosexualii și lesbienele cum să practice “fisting”. Deși “fisting can cause laceration or perforation of the vagina, perineum, rectum, and/or colon, resulting in serious injury and even death.”

Dar este perfect normal. Perfect. Normal.

Este vina noastră, a celor homofobi, că săracii homosexuali se simt excluși și nu pot să își practice homosexualitatea în liniște. Așa cum și prostituatele ezită să iasă la colțul străzii din cauză că nu sunt acceptate de societate.

Ironia la o parte, de multe ori modul în care sunt tratați homosexualii este cât se poate de deplorabil. Ca, de altfel, și alte categorii de oameni marginalizați pe diferite motive. Dar, asta nu face homosexualitatea “perfect normală”. În lipsa unor criterii absolute, nimic nu este normal sau anormal. Simplul fapt că au nevoie să convingă că ceea ce sunt ei “este normal” arată clar că suferă ei înșiși într-un fel care îi face să se simtă excluși.

Sentimentele sunt subiective. Există oameni timorați de simpla prezență a altcuiva. Oricât ai fi de docil și empatic, sentimentul acela nu va dispărea, fiindcă este un defect al persoanei respective. Este o sensibilitate specifică lui. Poți să îi spui bună ziua, și tot se va fâstâci și nu va știi ce să spună. Nu este problema ta, ci a lui.

Homosexualii de multe ori luptă cu respingerea aruncând “problema lor” în capul celor care îi resping. Nu este problema lor să se conformeze, este problema noastră să îi acceptăm. Problema cu această perspectivă este că orice minoritate poate spune asta. Pedofilii, fiindcă, vezi tu, nu ne educăm copiii ca să accepte sexul cu bărbați maturi cât mai devreme. Poligamii, fiindcă, vezi tu, nu putem să ne demășim limitările tradiționale pentru monogamie. Poliamoroșii (nici nu știu care este termenul corect), fiindcă o relație între 3 bărbați 4 femei, una bătrânică, este “perfect normală”. Zoofilii, fiindcă și animalele au suflet. Și așa mai departe.
Dar am uitat de masochiști, de sadici, de căsătoriile între soră și frate.

Toate minorități sexuale. Oare este surprinzător că e vorba de sex? Că sexul îi definește? Sexul, forța care vinde orice, forța care face pornografia una dintre cele mai profitabile industrii, forța care îi face pe bărbați să violeze femei și chiar să le ucidă. Forța care, în cazuri extreme, e adevărat, le face pe multe femei să accepte să fie bătute și dominate. Forța care îi face pe bărbați să își piardă mințile. Forța care îi face oameni să facă lucrile cele mai mizerabile cu putință, care nu merită nici măcar menționate, doar pentru plăcere.

Plăcere care durează puțin, și care se cere din nou, iar și iar și iar și iar. Fără oprire, fără limită, fără satisfacție. Un drog. Un drog care nu ucide, dar care subjugă.

Un drog care vrea să fie acceptat. Și dacă nu este acceptat, se sinucide. Fiindcă oricât i-ar spune Adriana, sau doamna dirigintă Ioana, că e “perfect normal”, omul știe că este prins în lanțuri, ca un animal. Doar că animalul simte nevoia să se reproducă odată pe an, omul închis și subjugat în trupul lui, simte nevoia asta în fiecare zi. Fiindcă i se spune la televizor că este ciudat dacă nu este activ sexual, cât mai devreme, cât mai repede, cât mai des. I se dau exemple, i se arată poze. Fata de la pagina 5. O reclamă la o pereche de pantofi în care ea trebuie neapărat să aibă puzele puțin deschise, așa de “fantezie”, decolteruri, funduri, și mai multe decolteuri. Și mai multe funduri.

Ca fetele de liceu să creadă că este perfect normal. Și să mărească și ele decolteul. Și să evidențieze fundul. Fiindcă așa este normal. Asta este tot ce contează. Și băieții, instinctual și “perfect normal”, să reacționeze. Dacă îi lasă fetele. Dacă nu, “pefect normal”, animalul va reacționa el.

Și vina nu este nici a fetelor, nici în totalitate a băieților. Ci a celor care fac educație. Sexuală.

Eu exist

Singurul lucru de care sunt sigur. Singurul lucru pe care sunt singur că îl știu.

Ceea ce înseamnă că știu că știu. Și știu ce înseamnă a știi. Și știu ce înseamnă a fi sigur de ceva și ce înseamnă a avea dubii legate de tot restul.

Și mai am noțiunea existenței, a ființei, a faptului de a fi.

Și mai știu să exprim toate acestea. În timp.

Nu știu de ce este lumea așa și nu altfel, dar de un lucru sunt sigur. Eu exist. Și ca să fiu sigur de acest lucru, îmi sunt date conștiința de sine (“Eu”), ființa (“exist”), adevărul (“Eu exist este adevărat”), limbajul.

Știu că exist. Știu de mine. Con-știu. Într-un mod inexplicabil. Dintre toate lucrurile neexplicate până acum, cel mai improbabil de a putea fi vreodată explicabil: conștiința de sine.

Cum o oglindă se vede pe sine în sine în întuneric.

Deci înainte de a fi tot altceva sunt eu. Înainte de fi fost orice altceva, a existat un Eu.

Nu al meu. Al altcuiva. Un alt “Eu exist” care nu a început vreodată să fie “Eu”, și nici nu va înceta vreodată să existe.

Tu ți-ai da produsul pe degeaba?

Moqups, un alt tool românesc de wireframing, tocmai au lansat o versiune premium a serviciului lor. Sunt disponibili de ceva timp, și au devenit populari foarte repede, în principal, cred, fiindcă au fost gratuiți până acum.

Astăzi au făcut chiar prima pagină pe HackerNews. Și cineva s-a plâns că nu mai este cum a fost înainte, adică atunci când era complet gratuit. Mi se pare absurdă acea critică.

Nu am timp acum să îmi expun filosofia cu privire la freemium/free/trial. Nici nu cred că am o filosofie foarte clară, mai mult o intuiție. Nu am un business SaaS, așa că mi-e greu să mă pronunț. Știu că este o problemă grea și o chestiune delicată. Unde este exact punctul de la care utilizatorii free se lasă convinși să bage mâna în buzunar.

Și este interesantă și problema Moqups. Au ales să construiască produsul în tot timpul ăsta și acum se vor concentra pe construirea unui business. De urmărit pentru amatorii de antreprenoriat! Blogul lor este aici.

Mai mult pe HackerNews aici.

A little bit later edit: Ce coincidență! Jason Cohen, pe care îl admir foarte mult, tocmai a scris un articol despre freemium. TL;DR El nu prea este de părere cu gratuimium. :)

Timpul s-a gândit la timp

Mintea se gândește la timp, în timp.

Mintea este creierul. Creierul este materie. Materia este energie. Energia este spațiu-timp.

Spațiu-timpul se gândește la timp, în timp.

Timpul s-a gândit la timp, în timp.

Ateismul materialist este absurd.

Cine a văzut apariția primului ochi?

Așa cum, absolut întâmplător, păsările au învățat să își facă cuiburi, care de care mai complicate și mai agățate de pereții peșterilor, așa și ochiul, pur și simplu la întâmplare, s-a făcut acolo unde nu era, fără rost și fără sens, până a început să aibă sens și rost. Și funcție.

Funcție pe care nu putea să o aibă în lipsa unei minime conștiințe de sine, awareness, măcar față de mediul înconjurător. Cum o gâză știe încotro și pentru ce, de ce să se ferească și către ce să se îndrepte. Nu este de ajuns ca lumina să intre în ochi și să genereze impulsuri nervoase. Mai este necesar ca acestea să fie interpretate.

Da, interpretate. Un programator va scrie, cu capul și inteligența lui, mii și mii de linii de cod, în limbaje de programare înalte, pentru a putea deosebi și recunoaște obiectele văzute de o cameră video. Și va știe să scrie acest cod pentru recunoașterea obiectelor fiindcă la rândul lui a fost în stare să recunoască obiecte, ca să nu vorbim de capacitatea de a programa o mașină.

Dar primul organism capabil de a recunoaște obiecte, de a înainta spre ele sau a se feri de ele, cum de a putut face asta? De unde a apărut această funcție, această funcționalitate, această capabilitate?

O piatră dacă pică de la o înalțime, o face în virtutea unei proprietăți intrinseci, masa, și a unei proprietăți de relație, greutatea. Dar nu are capacitatea de a cădea. Piatra nu face ceva. Nici apa când curge. Nici vântul când suflă. Totul este flux de energie, conservare a energiei și transformare spre potențial minim. Entropia crește, universul va muri într-o zi. Moartea termică.

Universul nu face nimic. Într-o inerție dată de mișcarea particulelor elementare, totul este în permanentă mișcare. Mișcare, dar nu funcție.

Viața nu este doar mișcare. Este funcție. Funcția de hrănire. Funcția de reproducere. Cel puțin două componente ale unui sistem au asemenea proprietăți, și interacționează între ele, că sistemul se menține viu. Dar sistemele vii au mai mult de două componente. Au sute, mii. Și fiecare componentă are zeci, sute, mii de proprietăți astfel relaționate ca să mențină întreg sistemul viu și funcțional.

Asemenea unui calculator, cu zeci de componente, fiecare cu arhitectura și funcțiile proprii. Strat peste strat, funcție peste funcție. Imposibil de înțeles și de cuprins cu mintea pentru majoritatea dintre noi. Deși ne folosim zilnic de calculatoare.

Deși trăim clipă de clipă, respirăm, ne bate inima, privim, și ni se pare lucrurile sunt aparent simple. Că da, puteau să se nască și să se formeze la întâmplare, din nisip și apă.

Oamenii de știință, faimoșii oameni de știință, vor zice că prin mutații genetice și selecție naturală. Adică există un șir neîntrerupt de mutații genetice de la o formă inițială, dar încă necunoscută, de viață, până la om. Un șir de mutații genetice încă necunoscut. E ușor să pui în linie un pește, o șopârlă, un șoarece, un câine, o maimuță, un om, și să spui că peștele s-a făcut om, în milioane și milioane de ani. Dar e mai greu, dacă nu imposibil, să iei șirul de mii de gene din ADN-ul peștelui și să faci mutațiile genetice care îți dau șopârla, șoarecele, câinele, maimuța, omul. E prea complicat.

Dacă eu vă arăt două poze cu mine, una la Paris și alta la New York, nu o să credeți că am trecut Antlanticul înot, nu?

Evoluționismul este o poveste pentru cei ce vor să adoarmă lipsiți de griji în privința originilor și sensului existenței lor, dar și cu o oarecare satisfacție de sine. Satisfacția că între o naștere din nimic și o moarte fără sens, fac știință. Degeaba.

Când sunt ateii mai proști decât cei mai proști decât ei

Sam Harris i-a luat recent un interviu unui alt ateu/secular/umanist care a publicat o carte. Un interviu interesant. Tipul este filosof, deci are o perspectivă mai nuanțată în ceea ce privește concepțiile sale. Iată două fragmente relevante:

Perhaps you should clarify the differences between atheism, secularism, and humanism.
The first is a metaphysical view about what the universe contains (about what exists), the second is a commitment to separation of religious organizations from state organizations, and the third is the ethical outlook of any reflective person who does not have any religious beliefs or commitments.

Adică, clar și la obiect, ateismul este o credință. O opinie. A belief, cum spune englezul. Nu lipsa unei credințe cum se umflă în pene toți internauții atei pe forumuri ca să își justifice superioritatea față de “religioși”.

Iar umanismul este o perspectivă etică. Adică un sistem de credințe despre ce este bine și ce este rău. Adică ori de câte ori un ateu face cea mai simplă afirmație despe X că este mai bine/bun decât Y, acel ateu emite o judecată de valoare etică din perspectiva sa ca ateu. Din punctul său de vedere, bazându-se pe ce crede el. Exclusiv pe ce crede.

De curând am avut o conversație cu cineva pe Twitter pe tema avortului. Un PhD în Computer Science care susținea avortul ca drept al femeii. Ca să îmi reproșeze la un moment dat că, în apărarea Papei și a vederilor lui, am adus argumente religioase. Vax 1! Fiindcă pe urmă vine vax 2, și mai și. Îi spun că toate judecățile etice se bazează pe credințe și sunt credințe, părți ale unui sistem de credințe. Ateu sau religios. Deci reproșul lui că am adus argumente religioase, este reproșul unei persoane care nu se înțelege. Care judecă, condamnă, își dă cu părerea și vrea să facă lumea mai bună, dar nu știe despre ce vorbește fiindcă nu știe ce vorbește.

Și ce îmi replică el? Că da, am dreptate. DAR, spune el, anumite lucruri trebuie să aibă mai multă greutate fiindcă se bazează pe dovezi empirice.

Deci, dacă avem o floare albastră și una roșie, care dintre ele este mai bună decât cealaltă? Mai bună în sens etic? Care este mai valoroasă? Care merită mai mult respect? Este granitul mai etic decât cuprul? Sau împrăștierea electronilor pe atomii de Radiu este mai morală decât împrăștierea proton-proton? Sau din ecuațiile lui Maxwell deducem cum nu e bine să ucizi? Sau să faci rău în general? Se vede binele la microscop sau între stelele cerului?

Cineva nu știe despre ce vorbește fiindcă nu știe ce spune. Dumnezeul ateilor este Popper cu al său principiu al falsificabilității. Un principiu pe care majoritatea ateilor nu îl înțeleg și probabil nici nu știu de unde vine. L-au primit și îl dau mai departe prin tradiție, conștiincioși și ascultători. Fără să gândească critic și fără să înțeleagă. Iau grebla din grajd și culeg flori.

Ce dovezi emipirice sunt necesare ca să spunem că da, este OK să decapităm un fetus în uterul unei femei în numele democrației și al drepturilor omului?

Da, dar vezi că dacă o fată de 14 ani este violată de tatăl ei beat, și rămâne însărcinată, atunci dacă tipa X de la resurse umane, în speranța unei promovări, s-a culcat cu șeful ei și a rămas însărcinată, este dreptul ei să scape de povară ca să poată să își urmeze visul de tânără femeie dinamică și independentă.

Lucrurile trebuie văzute în perspectivă. Punem violul la înaintare și justicăm orice astfel. Fetele violate de tații lor beți sunt scutul ETIC pentru sutele de milioane de copii decapitați. Și pentru consumul în masă de anticoncepționale avortive.

Fiindcă e OK. Așa trebuie crescuți copii să creadă și să știe.

Do you have any advice on how to raise children as humanists in a world where most people are religious?
Easy—make children conscious of their responsibilities to others, help them to be clear-eyed and to think, question, always ask for the evidence and arguments in support of any proposition—and explain how the legacy of mankind’s ignorant past survives in religious beliefs and practices, and what role these have in social life as a result of their historical embedding.

Întotdeauna să ceară dovezi și argumente în suportul oricărei afirmații. CE DOVEZI să oferi pentru afirmațiile de natură etică?! E ca și cum ai cere dovezi pentru faptul că cerul la răsărit este mai frumos decât cel de la amiază.

Dar copiilor trebuie să le explice că religiile sunt rele. Îndoctrinare umanistă. Îndemn la îndoctrinare umanistă. Copiii vor cere dovezi pentru astfel de afirmații?! Nu știu. Cel mai probabil că nu.

În trecut oamenii erau necunoscători și și-au format niște practici care au supraviețuit până acum în practicile religioase? De exemplu iubirea aproapelui? Sacrificiul de sine? Rugăciunea? Dragostea? Credința în viața de după moarte?!

Ce știm acum și nu știam atunci cu privire la viața de după moarte? Vreun articol, studiu ceva? Credeți că există? Nu, nu există. Dar există aroganța că dacă știm din ce sunt făcut stelele, știm că nu există viață după moarte. Superstiție. Adică un raționament care face o legătură cauzală între două lucruri complet separate cauzal.

Aceast tip de aroganță, foarte ușor, la Harris și la alții, și mai ales la puștimea de pe facebook, devine batjocură și flegmatism gregar, de ultima teapă, jos de tot. Scuipat și înmuiat degetul arătător, numa așa, că nu e altceva mai etic de făcut pe lumea asta. Și din când în când câte un citat în care ateii sunt morali fiindcă ei fac bine la toată lumea fără să le fie frică de cineva.

Morali. Credincioși. Iraționali. Într-un cuvânt, atei.

De ce sunt mai proști decât alții? Fiincă se cred mai deștepți. Cumva mai justificați în ceea ce cred decât alții care cred alte lucruri decât ei, la fel de justificat.

Sunt designerii români interesați să lucreze în startupuri?

Deja nu mai este un secret pentru mulți că un design de calitate (nu doar frumos, ci și funțional și ușor de utilizat) este un absolut necesar, nu doar must ci vin în toată regula. Dacă înainte-vreme un design bun desemna câștigătorul, astăzi este bilet de intrare. Fără mici detalii care contează, nu intri pe scenă. Nici în sală. Nici măcar loc în picioare nu ai.

La How to web, ediția 2012 A.D., Andy Budd, de faima ClearLeft, ne-a spus-o verde în față: “Designerii români sunt încă cosmeticieni. Pun mult mov pe toată treaba și arată bine. Dar nu știu ce e aia UX.”

Așa este? Poate nu e general valabil. Mai sunt oameni care se pricep. Dar nu mulți.

Și nefiind mulți, este greu să găsești unul care să se înhame cu tine la un startup. Tu știi să scrii cod, și faci asta zi și seară. Și noaptea. Ei, dacă se pricep la design, atunci sigur au un job bine plătit, sau sunt freelanceri și iarăși au numa clienți cu 50$ ora. Și o ard hipsterește prin starbacs. Și au un iMac cât peretele și totul e minimalist pe biroul lor.

Și fac asta pe bani. Și tu nu ai bani. Și neavând bani, nu ajungi la ei. Și neavând un designer bun, faci un site cu față de progamator. Nu un produs. Nu un business. Un startup din SF îți ia fața cât ai zice pește. Fiindcă ei au și designeri și bani să îi plătească.

Spuneți-mi că sunt pesimist și vă dau dreptate. Spuneți-mi că nu e așa, și nu sunt de acord cu dumneavoastră.

Și chiar dacă ai două mii de euro să plătești 50 de ore de design, pe urmă tot îți mai trebuie. Un newsletter, un banner, un ad, un ceva. Toate trebuie să fie frumoase. Și dacă ai nevoie de ceva pe azi pe mâine, designerul are treabă, ți le dă săptămâna care vine și nu mâine. Dacă nu e prea ocupat.

Ca să ai bani, trebuie să vinzi. Ca să vinzi, trebuie să ai designer. Ca să ai designer, trebuie să ai bani. Nu ai bani fiindcă nu ai vândut încă nimic. Nu ai vândut fiindcă nu ai avut designer. Nu ai avut designer fiindcă nu ai avut bani. Fiindcă nu ai vândut.

Ah.

PS: Soluții? Știți voi ce nu știu eu?

Great news!

“European merchants who want to take advantage of Braintree to accept online and mobile payments can now apply for an account online.
The new streamlined process means that in minutes, merchants can complete the online application, and be on their way to accepting payments. Approval decisions usually follow a week or two after we receive your application.

With Braintree, merchants in 40 different countries can accept payments in more than 130 currencies, and settle in 13 currencies—including GBP, AUD, and EUR. Apply now and enjoy the global benefits of accepting online and mobile payments with Braintree—including our world-class support.”

Braintreepayments

No further comments, Avangate.