Tocmai am descoperit ceea ce bănuiam de mult. Că evoluționismul, și în general științele (dacă le putem numi așa) istorice (istoria, paleontologia, arheologia, cosmologia), dau pur și simplu una din explicațiile posibilie pentru ceea ce este observat astăzi. Acest tip de raționament se numește abductiv, spre deosebire de cel inductiv sau cel deductiv.

As such abduction is formally equivalent to the logical fallacy affirming the consequent or Post hoc ergo propter hoc, because there are multiple possible explanations for b.

Mai multe: Abductive reasoning.

Ce legătură are cu dezbaterea evoluționism vs. creaționism? Păi are. Fiindcă amundouă perspectivele (să nu le spun teorii, fiindcă sunt mai mult decât atât dacă nu pur și simplu altceva decât simple teorii) intră în aceiași categorie, au același program declarat: acela de a oferi o explicație pentru ceea ce observăm în prezent, adică tot ce observăm, tot Universul.

O posibilă soluție pentru raționamentul abductiv este de a găsi cea mai bună explicație, cea mai economică și, în același timp, convenabilă. Adică depinde de fiecare să aleagă ce îi convine mai mult. Unii aleg evoluționismul fiindcă este sine Deo, deci mai puține responsabilități și griji pentru viața de apoi. Alții aleg creaționismul, iarăși din diferite motive. Nu întotdeauna cele mai de apreciat.

Unde sunt implicate părerile personale, apar și multe variații personale. Adevărul este undeva pe acolo, că trebuie să fie, dar nu e întotdeauna evident. Pentru adevăr trebuie luptat, nu? Odată ca să ajungi la el, și pe urmă ca să rămâi cu el. Nimic nu e și ușor și valoros în viață, se pare.

Știm atât de multe într-un mod cu totul și cu totul necunoscut.

“We have no idea how consciousness emerges from the physical activity of the brain and we do not know whether consciousness can emerge from non-biological systems, such as computers… At this point the reader will expect to find a careful and precise definition of consciousness. You will be disappointed. Consciousness has not yet become a scientific term that can be defined in this way. Currently we all use the term consciousness in many different and often ambiguous ways. Precise definitions of different aspects of consciousness will emerge … but to make precise definitions at this stage is premature.”

Human Brain Function (2004)

Varianta mai scurtă, esența.

Tot interviul.

PS: Și puțin fun the intonația întrebătoare pe care tipul o folosește un pic, ce-i drept.

Mi-am dat seama că nu sunt vorbitor bun de limbă engleză. Da, e ‘duuhhh’, dar e și adevărat. Când știam mai puțină engleză decât știu acum, eram sigur că sunt mai bun vorbitor de limba engleză decât cred acum că sunt de bun. Nuanțe în ceea ce tocmai am spus.

Anyway, e o chestiune foarte importantă, mai ales dacă vrei să faci business în afară. Ceea ce practic înseamna business în state.

De aceea eram curios să vă întreb dacă știți de vreun curs de limba engleză în București pentru avansați începători ca mine. Sau poate un meditator personal ar fi mai potrivit?

Citind bloguri, am început să adun expresii interesante, pentru a-mi îmbogății vocabularul. Iată ce am adunat până acum:

“Hit it out of the park”

“In other words, the iPhone 4S is super-duper swell and the Galaxy Nexus is golly gee fantastic. Head-to-head, they’d probably hug each other to death while smiling the whole time. Free rainbow ice cream cones for everyone! Ain’t life grand?” – Paris Lemon

“Instead, he pussyfoots around it.”

“Barf”

“Gravy train time”

“Sizzling, Scorching”

“Deep storage”

“Stand the test of time”

“It’s a little too straightforward — so much so that it borders on naiveté”

“On the flip side”

“As you kick the tires”

“Need to whip up a snazzy presentation fast”

“I think it jumped the gun. It is too early to be passing the honors.”

“I promise, cross my heart and pinky swear.”

Nu în fiecare zi, din fericire, și nu toți dintre voi, fericiților, aveți de dezvoltat o dezvoltare compusă din 54 felii, similare dar nu la fel, și, cel puțin, 3 straturi. Eu am. Zilele astea. Și pentru că, din propria experiență a unor cazuri anterioare și extrem de similare, știu că astfel de lucruri devin excesiv de deprimante, iată ce am făcut ieri.

Un mic chart cu fiecare bucațică. Dacă e done, e 1 și verde, dacă nu e 0 și roșu. Însumate, dau un total pe care îl împart la totalul total și îl înmulțesc cu 100. Așa obțin un procent. Și așa mă bucură interior când văd că progresez cu 0.64% la fiecare 10 minute. Mi-am propus să cresc cu 10% pe zi. Nu cred că e realizabil.

Apropo, taskul este export în HTML din FlairBuilder. Mă dau pe burtă cu HTML5, CSS3 și jQuery. Miam, miam, miam!

Update Se pare ca am fost prea pesimist. Astăzi am făcut progres. Dar mai este și partea cu iPhone, dar nu mă gândesc la ea ca iese cu depresie. Now, movie time, că mâine nu se duce copilul la școală și mă scol când vreau eu.

In fiecare secundă moare cineva, cel mai probabil. Și lucrul ăsta numai ar trebui să ne tulbure. Înțelepții spun că așa ar trebui să trăim, cu gândul la moarte. Steve Jobs are un quote foarte interesant, dar despre asta altă dată.

Azi noapte, se pare, a murit Christopfer Hitchens, un ateu celebru, militant activ. Astăzi lumea îi dorește să se odihnească în pace, adică lucrul pe care nu și l-a dorit și în care nu a crezut. Ori este ironic, ori lumea știe (instinctiv?) mai multe decât a știut el. Ori amundouă.

Vă recomand acest articol al lui, poate ultimul. Meditații ale unui ateu în fața unei morți iminente. Trial of the Will.

Alex Mihaileanu (a.k.a subiectiv.ro), sesizează într-un post cum că românii te trag înapoi, când îți pui în gând să faci ceva. Ca un fel de nou Facebook, de exemplu.

Cam asta e diferenţa de mentalităţi: ai un singur produs cu cîteva lucruri de rezolvat, unii îţi scot ochii – în multe cuvinte, şi repetat de suficiente ori cît să nu care cumva să nu bagi la cap – că îţi lipsesc lucrurile alea şi că o să pierzi multă vreme, că sînt greu de făcut, că nu merită, că oboseşti în timp ce le rezolvi, iar celălalt îţi va spune, scurt, că ar funcţiona şi mai bine dacă le-ai rezolva şi-ţi mai serveşte şi două idei despre cum s-o faci mai simplu.

Da și nu. Da, fiindcă într-adevăr așa se întâmplă. Nu, din mai multe motive.

1. Nu este o diferență între noi și ei, între români și restul lumii, între est și vest. Este o diferență între Europa și America, în mare spus. Mulți din Europa se plâng de această atitudine. Începând cu cei mai U.S. dintre europeni, U.K.-iștii.

2. Este deci, o diferență de mentalități pur și simplu. Americanii au un avantaj, și mai pur și mai simplu.

3. Dacă în viața ta nu ai suficient entuziasm… nu ca să ții piept la negativismul din jur, ci, la propriu, să îți iasă pe nas, nu ai suficient entuziasm. Fiindcă îți trebuie mult de tot. Cât cele mai puternice anti-depresive. În condițiile în care ai cel puțin 9/10 șanse să eșuezi, trebuie multă determinare, convingere și, repet, entuziasm.

Dacă crezi că poți să faci un alt Facebook, fă-l. Cei care spun că nu se poate, s-ar putea totuși să aibă dreptate. Tu ascultă-i. Dar în loc să te dezumfle, trebuie să îți dea de gândit. Fiindcă asta face un antreprenor, gândește diferit. În alt spectru, invizibil pentru cei mai mulți.

Știu că vă place să citiți de-astea și să va dați cu părerea și să vă umflați în pene. Așa că luați-vă ochelarii 2D, pop-corn, și serviți:

Lessons learned from 13 failed software products

Și dacă aveți chef să vă dați cu părerea, spuneți-mi care ar fi, după voi, criteriul eșecului. Adică cum și când știi că ai eșuat.

WireframeSketcher e o aplicație interesantă (competitor FlairBuilder, cumva, tot wireframing face) dezvoltată de un român, originar din Basarabia, dacă nu mă înșel. Peter Severin, este numele dezvoltatorului. Un one-man show, ca și mine. El nu este la primul produs, a mai realizat unul înainte de WireframeSketcher, și încă unul de success și care s-a terminat într-un exit. Peter este mai reținut în aparițiile publice, așa ca sper să nu se supere de detaliile pe care le-am dat aici.

Tocmai a oferit un interviu pe care vă invit să îl citiți pentru ai vedea povestea.

Sper să aud de la voi că aveți deja un produs în dezvoltare și îi (ne) călcați pe urme. Ne simțim singuri!