Împărăția Cerurilor și crâșmele, birourile corporațiilor și parcurile, câmpurile pline de flori și capcane și grajdurile dobitoacelor, cluburile și terasele, piețele pline de oameni, stațiile de tramvai în arșița verii și gările cu troiene de zăpadă, camera din spate cu lada de zestre și apartamentele penthouse, creșele de copii și Iadul, sunt toate locuri înăuntrul nostru. Nu în afara sau exteriorul sau dincolo de noi. Ci într-un spațiu care el se mișcă după dorința și imposibilitățile noastre de a fi mai la stânga sau mai la dreapta de unul sau altul dintre plămâni.

Și Universul cu miliardele lui de ani lumină își măsoară întinderea în milimetrii de pe retina fragilă a ochilor noștri. Acea retină împânzită de vase de sânge a căror umbră translucidă o vedem când strănutăm. Acea retină acoperită de ape ca pământul de mări, cu o lentilă ca o tărie în mijlocul cerului, ce separă apele de deasupra de cele de dedesupt, umoarea apoasă de umoarea sticloasă. Și lumina unor stele e mai roșie decât a altor stele și spunem că unele se depărtează de altele, cu cât mai roșie, cu atât mai repede și mai departe. Albastrul e aproape și roșul e departe. Dar dacă retina noastră nu ar vedea albastrul sau roșul? Am zice oare că stelele dispar sau, dimpotrivă, apar brusc și le-am vedea numai când sunt foarte departe? Nu ne-am întreba atunci de unde vin sau unde au dispărut?

Dar realitatea exterioară e concretă, nu avem nicio îndoială. Ne convingem de asta zi de zi, clipă de clipă, mergând dintr-un loc în altul și atingând pământul la fiecare pas. Dar concret înseamnă împreună-creștere, con-crescere. Orice lucru concret e crescut din multe, multe alte lucruri mai mici, pe care simțurile noastre le lipesc unele de altele într-un singur lucru. Și iau acest lucru și îl lipesc de altele și fac un lucru mai mare, până toate lucrurile cresc într-un Univers. Și pământul de sub picioarele și pașii noștri este un lucru făcut din multe lucruri, particule elementare, particule și unde în același timp sau niciuna din ele vreodată. Particule pe care pășim și unde pe care plutim, ca în vis, ca în ecuațiile matematice din mintea unora dintre noi. Ceva, ceva tot există, și nu doar mintea noastră, căci mai există și alte minți, și trebuie să fie ceva, un loc plin de lucruri concrete între mintea mea și a altora. Și de multe ori ne aflăm în același loc, deși la miliarde de fracțiuni de secundă lumină unul de altul.

Și există locuri mici și strâmte, și există locuri largi cu orizont și răsărituri. Și locurile mici sunt atât de strâmte că abia ai loc să dai cu mătura, sau să speli vasele, sau să îți cumperi haine noi după ce alea vechi s-au rupt tot frecându-se de pereți și masă și marginea patului. Și cei credincioși și pricepuți în locurile mici, vor fi pricepuți și credincioși și în locurile largi. Când va veni timpul să se mute locul strîmt la stânga sau la dreapta unuia sau altuia dintre plămâni pentru a face timp locurilor mai largi.

Și timpul se măsoară în ani și zile de la unul dintre cele mai semnificative evenimente din trecut, nașterea Romei sau a lui Dumnezeu, moartea unuia din bunici, primul sărut sau ultimul concediu. Și dacă nu ne-ar păsa, dacă nu am vedea albastrul sau roșul, pe crucile mormintelor ar fi scris un singur număr, ca numărul de pași făcuți în viață, ca o aproximare științifică dar falsă, inexactă, ca mare parte din părerile noastre. O mare parte fiindcă nici nu știm câte din părerile noastre au fost exacte și care nu, nu avem o părere exactă despre exactitatea tuturor părerilor noastre. Dacă am avea, nu am mai avea păreri inexacte. Ar veni un moment în viața noastră când toate părerile ar începe să fie exacte și precise. Dar nu există un astfel de moment, de aceea nici istoria nu progresează în adevăr, ideile vechi nu mor, nu putrezesc în falsitate, nu se descompun. Ideile noi nu își îngroapă părinții, și ideile vechi nu au un mormânt cu o dată a nașterii și o dată a morții. Bibliotecile (nu) sunt cimitire unde vii vin să își plângă morții, să le spună că le este dor de ei, să aprindă o lumânare pentru ei și pentru alții, încă ne-morți, încă ne-lipsiți, încă ne-doriți.