A gândi logic și a gândi rațional nu sunt totuna. Ar trebui să fie evident, dar nu toți gândesc ca mine. De asta ne și explicăm atât de mult, și mult mai mult decât obositor de multe ori, fiindcă nu toți gândim la fel de logic și rațional. Și poate cu siguranță nici nu am dreptate, și logic și rațional sunt același lucru.

Dar eu cred că gânditul rațional este procesul prin care descompunem realitatea, interioară și exterioară, potrivit unor criterii. Criteriile și ele ni s-au impus sau le-am inventat pe parcurs. Criteriile sunt date de metodă și metoda este determinată de criterii.

Logica vine apoi să recompună realitatea. Date fiind rezultatele (ceea ce sare înapoi, etimologic) rațiunii (operația de numărare), logica le compune în operații matematice cu valoare de adevăr. Pentru o relație ai nevoie de cel puțin două obiecte identificabile. Nu există o logică a singurătății, dar există o rațiune a ei. Într-o relație (etimologic, re-purtare), cele două obiecte se poartă unul pe altul până când, să zicem, nu se mai suportă, asta este logica și valoarea de adevăr a două obiecte luate împreună.

Rațiunea își are limitele ei, și inevitabil și logica. Posibilitățile logicii sunt limitate de suma tutor lucrurilor și relațiilor pe care rațiunea le-a putut identifica până la un moment dat.