Mai bine de doi ani de cand am scris prima linie de cod pentru FlairBuilder, proiectul care mi-a schimbat viata intr-un fel la care nu ma asteptam.
Dar cum este sa lucrezi doi ani la un proiect, de unul singur? Deci [sic!], este super tare! 
Deci [sic! x 2], baiatul n-are cuvinte ca sa spuna. Dar incearca.
Numarul unu: pasiune.
Ceva, undeva acolo inauntru trebuie sa faca click. Esential este sa faci ceea ce iti place si sa iti placa ceea ce faci. Daca nu iti place, te plangi degeaba. Daca nu faci, iarasi e inutil sa aduci vreun motiv. “Nu am timp!” ??? C’mon! Vorba unuia ce iradiaza in orice spune: “You come home at seven, kiss your dog and then get to work on your dream. Stop watching fucking ‘Lost’!” (Gary Vay-ner-chuck)
FlairBuilder ma pasioneaza asa de mult incat, atunci cand imi las mintea sa imagineze features si chestii, pot sta o ora cu ochii deschisi fara sa realizez cand a trecut timpul. Day dreaming geek fantasies, le-ar putea spune unii.
Imi povestea cineva ca fiind copil, isi imagina cum ar face el o arbaleta. O vizualiza in fiecare detaliu. Marele meu avantaj in faptul ca ai mei nu mi-au cumparat asa multe jucarii, a fost faptul ca mi-am imaginat eu altele. Odata am construit o cusca de porumbei, prin liceu cred. Am stat trei luni sa o fac, toata vacanta de vara. Overdesign, se poate spune, dar frate cat de mult mi-a placut sa lucrez la aceea cusca. Am pigulit fiecare coltisor, fiecare cui l-am batut cu grija, imbinarile, plasa de sarma, usita, cuibul, scarite pana la etaj (da, avea etaj), platforma de decolare etc. Bineinteles, ca am renuntat la crescut porumbei dupa doua saptamani. Nu era asta, de fapt, pasiunea mea. Totusi…
Numarul doi: Lucrul bine facut
Esential, iarasi, inainte de a te apuca de ceva pe cont propriu este sa intelegi valoarea si necesitatea lucrului bine facut. “Lucrul bine facut” este atunci cand lucrul ala pur si simplu merge bine. Merge ca uns, cu nivel redus de zgomot, consum mic de energie si nervi, nu se strica, nu miroase, nu scoate fum.
“Lucrul bine facut” este atunci cand esti atent la detalii, acoperi cat mai multe ‘use cases’ (cazuri, spus pe romaneste), te gandesti la utilizator si nu la tine. Codul/produsul tau nu trebuie sa fie o oglinda, dragul meu Narcis, ci o fereastra, da? Fereastra larg deschisa catre cei care iti vor plati recunoscatori pentru software-ul facut de tine.
“Lucrul bine facut” vine doar in schimbul a multa, multa, foarte multa munca.
Numarul trei: munca
Cum se spune, succesul peste noapte se intampla dupa zece ani de munca. Sunt necesari ani si ani pentru a construi ceva durabil. In primul rand fiindca nu poti sa spui ca e durabil daca a durat doar doua luni. In al doilea rand fiindca timpul il cizeleaza, il intareste, il defineste. Un copil este complet definit la 6-7 saptamani de la conceptie. Are toate organele prezente, ii bate inima, sistemul nervos si muschii sunt functionali. Dar inca nu este gata sa iasa afara, in lumea reala. Mai are nevoie de timp. Si dupa ce a iesit, iarasi mai are nevoie de timp.
Revenind la lucuri mai putin seriose, toata treaba asta cu start-up este ca o calatorie de vacanta, iar nu ca o naveta spre santier pe care o faci in fiecare zi ca sa iei un salariu. Nu stii unde o sa te duca aceasta calatorie, de aceea trebuie sa iti placa fiecare moment si sa il traiesti la inaltime.
Ultimul an si ceva, de cand am lansat FlairBuilder, programul meu zilnic a fost cam asta:
Sculat intre 8-10. La 8 sa duc baiatul la gradinita. La 10 sa ii dau de mancare, cand nu mergea la gradinita, dupa ce saracul a stat o ora facand Lego in camera la el. Parenting fail, you may say.
O jumatate de ora de citit mailuri si stiri. Ziua incepe mai bine, parca, cand peste noapte intra una, doua vanzari. Vanzari care arata asa:
Cateodata visez noaptea ca o sa gasesc dimineata 10-20 de astfel de mailuri rosii in Inbox. Ca sa fiu dezamagit dimineata, bineinteles.
Dar mai primesc si mailuri de feedback, si bug reports, feature requests. Nu asa multe. Buguri, cel putin, sunt putine desi am deja aproape 600 de clienti si probabil mai bine de 1000 de utilizatori (am dat gratuit licente la bloggeri, non-profit orgs sau beta testeri, intainte de lansare). In general probleme multe apar dupa ce faci o versiune semnificativ noua, cu schimbari mai mari. Pe urma se stabilizeaza situatia si te poti concentra mai bine la viitor.
Dupa mailuri, incep sa scriu cod. Aici nu e nimic constant. Cateodata, cand stiu sigur ce am de facut, totul merge bine. Altadata ma mai blochez. Unu, fiindca nu stiu cum sa fac un lucru, in cazurile tricky. Doi, fiindca nu stiu cum este mai bine pentru useri, care solutia s-ar dovedi mai buna pentru ei (ar trebui sa fac teste cu ei, dar pana acum am preferat sa iau eu deciziile singur. Nu recomand sa faceti asta acasa, dar totusi merge si asa). Trei, fiindca nu stiu de ce sa ma apuc mai intai: new features, website, blogging, community, contacts, etc. Sunt multe lucruri de facut si e greu sa le faci de unul singur. Nu ca nu ar fi timp, dar mai e si faza cu procrastinatul. Daca ar fi un joc, as fi la nivelul 16 acum. Din 24.
Mai este bine insa sa si procrastinezi, fiindca daca stai toata ziua sa scrii cod, o sa ajunga produsul tau un monstru plin de features. Nimeni nu vrea asta. Este mai bine ca oamenii sa tanjeasca dupa un feature nou, decat sa dai tutuor ce vor, la prima strigare. Chiar si fata de concurenta, poate e bine sa pastrezi 5-6 asi in maneca.
Apoi, pauza de bicicleta in parc. Dam turul parcului, mancam o portie de Gogosica Fitzoshica, mergem la un film, ca baietii. Stiti cum e, lucrurile simple din viata.
Si asa pana seara tarziu, cand imi dau seama ca e prea tarziu ca sa mai fiu productiv. De un an si mai bine in coace, acelasi lucru, cu toata viteza inainte. Pe bune daca as da asta pentru ceva care, chiar si de departe, sa arate/miroasa a serviciu. Nicicum. Luati voi toti banii de la VC si vindeti la Google! O sa va astept pe insula. 
{ 3 trackbacks }