A înțelege lumea de azi e la fel de simplu și dificil cu a înțelege lumea de ieri. Fiindcă a înțelege nu se schimbă odată cu lumea, nici nu depinde de ziua din an. Dacă s-ar schimba, toți am înțelege prin simplul fapt că suntem parte a lumii de azi. Sau nu ar înțelege nimeni nimic fiindcă permanent vine un mâine al clipei care tocmai a trecut. Ne-am trezi în fiecare dimineață într-o lume pe care nu o mai recunoaștem.

Și nici lumea de azi nu se împarte numai în oameni de azi, ci unii sunt încă oameni de ieri, iar alții se cred oameni de mâine. Și mâine vor fi și unii și alții oameni al altor zile decât ziua care mâine va fi azi.

Și e simplu ca orice înțelegere care cuprinde lumea, adică tot ce e cuprins de lumina soarelui sub care nu e nimic nou de mii de lumi trecute.

Și e greu ca orice amăgire din care ne trezim iar și iar, de fiecare dată când ni s-a părut că s-au pus lucrurile în ordine, s-au simplificat, s-au adunat sub un singur principiu, sau început, sau acoperiș, ca o economie de temeri și speranțe și certitudini.