Cele mai grele lupte sunt alea care nu arată a lupte. Ci a nebunie. Și din astea, cele mai grele sunt cele cu tine însuți. Nebunie curată. Rupere în două, fără regulament, fiindcă și pe acesta se duce lupta, cu orice fel de lovituri permise, fiindcă nu există arbitru, fără niciun premiu la final, afară doar, poate, de faptul că rămâi cu mintea întreagă.

Restul sunt așa, ca să nu uiți cum te cheamă.