Unii dintre noi lasă impresia că sunt de pe altă planetă. Într-o zi, o zi astronomică, după legile astrelor adică, unii dintre noi vor fi pe altă planetă. Marte, planeta zeului războiului, planeta bărbaților, e cea mai apropiată. De aproape 5 ori mai aproape decât planeta femeilor.

Zi de zi, fiecare din noi, bâjbâim cu gesturi milimetrice, dacă nu microscopice după legile astrelor, prin cosmos, fiecare pe propria lui planetă, unul ducându-și degetele prin păr, alta întinzând metodic cremă de soare pe gambe și umeri, altul răspunzând la telefon, alta privind în zare.

Semnul din gest, semnificația lui, nu e funcție de distanță, nu există ecuație care să cuprindă calitatea între cantități geometrice, sau orice altfel de metrică. Relativitatea generalizată, cea care măsoară relația dintre masă, deci energie, și curbarea spațiului din jurul planetei fiecăruia dintre noi, nu cuprinde în ecuații și felul în care gestul unuia dintre noi e mai greu, mai masiv, ca gesturile altuia. Nu toate gesturile au aceeași greutate, și lumina cu care sunt luminate își modifică traiectoria cu totul impredictibil la trecerea prin preajma lor.

Prima confirmare a relativității generalizate a venit cu o singură placă fotografică de argint. A cântărit suficient de mult cât să fie sărbătorită ca început al unei noi ere, încununarea unor eforturi teoretice de a explica ceea ce vechea paradigmă nu putea explica. O verighetă de argint, o cununie într-o biserică de sat și de lemn, alte legi și altă economie, alt timp și alt spațiu, mult calitativ și puțin cantitativ, în aceeași istorie a lumii, dar în întimitatea istoriei personale, la distanțe nemăsurabile de cei apropiați.

Un pas mic pentru tine, un pas mare pentru mine. Când încetează războiul, când moare Marte și se naște Venus, când distanțele în timp și spațiu se inversează, când se generalizează relativitatea și se simplifică subiectivitatea, când concretul cuprinde abstractul, când creșterile acoperă scăderile, și potențialul hrănește actualul. Când micile gesturi opresc pământul și timpul în loc. Când poezia devine ce a fost la început, o meserie, fapt de a face, orice ai face, act creativ.