Ce mai este tristețea metafizică după moartea metafizicii? Metafizica a murit, este moartă, dar nu a plecat nicăieri, nu a dispărut și nu a fost îngropată, nu s-a dizolvat și nu a fost asimilată în pământul unei noi tradiții intelectuale.

Pentru unii nu a murit încă. Pentru unii din ei nu va muri niciodată. Dar există cei pentru care metafizica, posibilitatea numai a unui sistem de concepte și valori care să constituie o plasă de siguranță împotriva căderii în gol, acea metafizică a murit. Dialogul între cele două tabere este și mai greu, aproape imposibil.

Metafizica nu a plecat nicăieri, dar nu mai este utilă. Ceea ce a rămas este o fugă continuă, un balansoar, o învârtire în cercul plăcerilor și al durerilor fără sens. Plăcerile, ca refugiu temporar și uitarea zilei următoare și a celei de ieri. “One night stands” sunt cea mai violentă și simplă formă a acestei fugi. O foarte rapidă fugă spre, urmată de o și mai rapidă fugă dinspre. O relație care în mod normal ar fi luat luni de zile, dacă nu ani, de tatonare, de cunoaștere, de apropiere, este pusă artifical și consensual pe repede-înainte. Timpul face implozie, consecințele sunt aceleași. Miza este să se întîmple atît de repede încât niciunul să nu realizeze ce s-a întîmplat de fapt.

Dar trupurile și sufletele noastre au o masă și o greutate a lor. Energia impactului crește cu pătratul vitezei. Prin moartea metafizicii, prin darea la o parte a posibilității unor mecanisme interne, psihologice, universal umane care fac posibilă funcționarea noastră ca oameni, și în vidul aparent creat de această moarte, avem impresia că totul e permis și orice e posibil. Umorul ajută să facem față, să supraviețuim inevitabilor pendulări și tristeți. Dar umorul, ca flirt, are și rolul de aduce peste noi acele pendulări și tristeți.

Dar dincolo de acest surogat, asumarea tristeții, adâncirea și înțelegerii cauzelor, sau măcar a spectrului posibilelor cauze, este cu adevărat acea plasă de siguranță care ne ține măcar în preajma echilibrului. Măcar în direcția în care echilibrul este la orizont, dar vizibil.