În foarte multe basme, dar nu toate, eroul este masculin. Un prinț, un cavaler, un oarecare, este nevoit să plece, se luptă, și se întoarce. Exodul biblic ar fi unul dintre puținele mituri (a nu se înțelege prin asta narațiune falsă, fiindcă nu asta e definiția mitului) în care eroul pleacă dintr-un loc în altul și rămâne acolo.

Uneori, eroul salvează o femeie. Poate se și căsătorește cu ea. Ca premiu, sau consolare, sau răsplată, sau oricum ceva comercial. Primește ceva în schimbul efortului său. Final fericit.

Sau?

A vedea în acest tipar de narațiune ceva sexist (adică diferențiere între bărbați și femei) sau, mai grav, ceva misogin (femeia e slabă și neputincioasă, are nevoie să fie salvată de un bărbat, sau chiar o femeie este contra-eroul), nu ar fi cu totul și cu totul fals sau neîndreptățit. Dar nici adevărat nu este. Mai ales fiindcă se aplică retrospectiv un tip de judecată de factură recentă asupra unor creații, dar nu ale unei singure culturi dintr-o singură perioadă istorică, mai scurtă sau mai lungă. Ci asupra unui vast corp de literatură populară și cultă, din majoritatea culturilor, de-alungul a 99,9% din istoria omenirii. Despre ce vorbim.

Prima greșeală care, cred eu luându-mă după alții, se comite este aceea că se identifică bărbatul cu masculinul și femeia cu femininul. Dacă ar fi așa, ce sens ar mai avea ca fetele să citească aceste povești? De ce nu s-ar crea o versiune alternativă a fiecărei povești, în care să ni se spună cu lux de amănunte și foarte monoton ce face fata în așteptarea salvării. Cum croșetează, cum se piaptănă, la ce oră se culcă, cum face duș în turnul castelului, cum se frământă și își mușcă buzele, cum se mai uită pe geam. Sau fetele citesc poveștile cu eroi bărbați pentru singurul motiv ca să înțelegă să stea cuminți în banca lor? Nu cred.

Bărbații nu sunt pe de-a întregul masculini și nici nu trebuie să fie. Dar trebuie mai întâi să își dezvolte această latură, să o aducă la o anumită maturitate. Înainte să se întâmple asta, la un moment dat, nefiind bătut în cuie acest moment, începe dezvoltarea laturii feminine. Anti-simetric, același lucru este valabil și pentru femei. Cu o singură și mare diferență.

Bărbații nu pot, în principiu, naște copii. În niciun moment nu li se anunță bărbaților că la un moment dat vor trece printr-o astfel de experiență. O fată află acest lucru foarte repede în viață și crește cu această posibilitate în suflet. Un băiat nu. În mai nicio cultură nu există rit de inițiere pentru fete. Pentru băieți, da. Sunt luați, de bună voie sau nu, duși în pădure, sau într-o peșteră, sau în armată, și lăsați să se descurce. Dacă se descurcă, bine. Dacă nu, mor. O femeie poate dezerta de la naștere. Un bărbat nu poate dezerta de la armată, unde e cazul, fără consecințe grave. Sau din război, fără consecințe și mai grave. Dacă un băiat-soon-to-be-bărbat evită orice fel de rit de inițiare, de trecere la maturitate, e ca și mort. E un mort-adolescent-bărbat-bine care își petrece timpul liber între două-trei localuri din oraș.

Un basm vorbește despre multe lucruri, toate reductibile la calități și defecte: curaj, abnegație, teamă, înșelăciune, viclenie, înțelepciune, răbdare, et cetera. În ce fel sunt acestea exclusiv bărbătești sau femeiești? Fiindcă sunt amestecat feminine și masculine, cu siguranță, amestecate între ele și în fiecare din noi. Morala poveștii este aceeași, e universală, unisex și genderless. Dar detaliile poveștii diferă în funcție de anatomia, interesele, vârsta, structura fiecăruia dintre noi. Eu nu am făcut armata. Unul din frații mei, da. Nici n-am încălecat vreodată pe o șa.

Frumusețea unei povești nu stă în egalizarea numărului de persoane de sexe diferite și a rolului acestora. Dacă am avea în fiecare poveste doi eroi, unul bărbat și altul femeie, sau mai mulți, pentru fiecare rasă, etnie, condiție socială, înmulțit cu doi, și la fel cu anti-eroii, probabil nu s-ar mai fi scris niciodată nicio poveste. Copiii ar fi murit toți de somn înainte să se termine expozițiunea.

Frumusețea unei povești constă în ceea ce este universal, accesibil tuturor în felul său propriu de a fi. Dar asta este altă poveste.