Într-o relație între două persoane există patru aspecte: nevoile pe care și le pot împlini doar împreună, nevoi pe care ți le poate împlini doar celălalt, dureri pe care celălalt te ajută să le alinni, și suferințe proprii pe care trebuie să ți le vindeci singur.

Desigur, nimeni nu stă să își inventarieze toate aceste aspecte, să își identifice exact nevoile și defectele. Apoi mai sunt și dinamice, apar și dispar, se manifestă în funcție de context, de interacțiunea cu celălalt, descoperi lucruri noi despre tine, și tot așa.

Comunicarea lor este esențială. Pregătirea pentru comunicare, dezvoltarea abilității de a spune ce e în interior este esențială comunicării. Comunici cu tine însuți mult mai mult și mult înainte de a vorbi celuilalt. Nu e nici simplu de spus asta, nici ușor de făcut.

Nu e simplu de spus fiindcă nu prea ne-o spunem. Ni se pare că o facem, mă refer la comunicarea cu sine, dar mai degrabă ne face ea pe noi. Sunt două stări mentale foarte diferite. Și cel mai bine se simte asta în momentul în care mintea este brusc cuprinsă de un aspect pe care l-ai pierdut din vedere, ceva la care nu te-ai gândit serios sau deloc de mult timp.

Problema este că pentru emoții avem puține cuvinte, dar ele au multe cauze, și pentru astea avem foarte multe cuvinte. Mintea se deplasează printr-un spațiu mult mai larg decât cel al emoțiilor. Emoțiile se mai amestecă și ele în multe feluri, dar până la urmă sunt tot o cocă continuă și nestructurată pe care tot o frământăm și ne frământă. Și asta de foarte mult timp, încă dinainte de a putea verbaliza emoțiile pentru noi înșine și pentru ceilalți.

Ne e greu să răspundem la întrebarea: “De ce facem cutare lucru?”. Fiindcă orice răspuns am da, el poartă în sine un alt “De ce?”. De asta s-a inventat “De-aia!”, ca să ne oprim din întrebări și să facem ce vrem să facem. Sau nu.

Fiindcă răspunsul e o dorință, o nevoie sau o durere. Uneori le confundăm, alteori se generează una pe alta. Alteori sunt în conflict. Conflictul cere comunicare și răbdare. Răbdarea cere exercițiu, exercițiul cere timp luat de la alte nevoi sau suferințe, uneori ale tale, alteori ale celeilalte. Un schimb, o disponibilitate, o dispoziție dependentă de starea celuilalt, un echilibru dinamic, fragil, ușor perturbabil.

Comunicarea cu sine și cu celălalt sunt esențiale și interdependente. De aici vin oul și găina.