Diferentele creeaza dispute, competitii, controverse, conflicte. Prost gestionate, acestea degenereaza si conduc la situatii neplacute. Pentru a evita aceste neplaceri, tendinta pare a fi de a evita sau de a aplana diferentele. Omogenizate si aplatizate, parerile, principiile, credintele se sufoca si se pierd in masa uniforma a “unanim acceptat”-ului majoritatii.
O plaja larga de aspecte ne diferentiaza: sex, varsta, profesie, pasiuni, principii, religie, filosofie etc. Cu cat este pusa in joc o dimensiune mai profunda a persoanei noastre (de la culoarea pielii pana la insasi existenta/viata noastra), cu atat diferentele (sau asemanarile) sunt mai semnificative. Unealta frecventa de a minimaliza importanta diferentelor cu scopul nobil de a salva partile de la un potential conflict, relativizarea nu face decat sa loveasca concomitent cei doi termeni ai inegalitatii fara niciun castig imediat sau ulterior.
Diferentele exista si trebuiesc intotdeauna luate in seama. Ori eu, ori tu, ori amundoi avem dreptate (atunci cand se pune problema dreptatii/adevarului). Nu putem spune a priori ca si eu si tu, indiferent de context sau problema pusa in discutie, doar de dragul de a face pe toata lumea fericita. Respect cu mult mai mult pe cel care sustine sus si tare ca el are dreptate si nu eu, ca el afirma adevarul iar eu nu. Acesta este un om cu principii, un om care lupta pentru ceea ce crede.
Accept sa fiu convins de contrariul a ceea ce cred si afir. Cu argumente, insa.
{ 2 comments… read them below or add one }
Începusei bine articolul, dar parcă l-ai lăsat neterminat. Sau poate ai pus un titlu neinspirat. Sau ai pornit de la titlu cu niște idei și ai ajuns la altceva. Sau eu trebuie să recitesc, poate pricep mai bine.
Oricum, continuă!
Ne e teama de diferente fiindca ni se pare ca ele sunt cele care duc la violente si conflicte nedorite. Dar, cred eu, de fapt este dialogul gresit purtat care duce acolo. Trebuie sa invatam sa fim diferiti fara a ne scoate ochii unii altora.
{ 3 trackbacks }