Am citit ultima carte a lui Stephen Hawking, The Grand Design, in cateva ore. In mare parte, adica toata cartea cu exceptia ultimului capitol, este expusa lapidar istoria perspectivelor stiintifice asupra inceputului si existentei universului. Bineinteles, stiintificul nu a fost intotdeauna atat de inteligent si maret ca astazi si de-alungul istoriei a fost nevoie de artificii irationale si babesti pentru a compensa lipsurile cunoasterii.
Hawking se leaga de Dumnezeul Vechiului Testament de la inceputul si pana la sfarsitul cartii. Asta ii asigura din start succesul comercial. Chiar i-a spus cineva ca daca vrea sa vanda o carte, cartea trebuie sa fie despre Dumnezeu si sa il ia in deradere.
Dar nu numai de Dumnezeu se leaga Hawking, ci si de filosofie. Promite ca raspunde la marea intrebare la care filosofia a cautat raspuns “De ce exista ceva si nu mai curand nimic”, dar nu intainte de a declara ca “Filosofia este moarta”. Mii de ani de gandire si straduinte intelectuale se pleaca in fata unei teorii neconfirmate experimental, expuse sub forma unei lecturi usoare de weekend. Bineinteles ca nu raspunde la aceea intrebare.
Chiar daca este o carte de popularizare, nu sunt totusi acceptabile referintele teologice sau filosofice fara rigoarea teologica sau filosofica adecvata. Nu poti raspunde cu fizica la o problema de metafizica. Nu poti nega pe Dumnezeu, nici nu-l poti exclude fara sa il definesti dupa rigorile teologice. Nu poti nega ceva nu ai definit. Daca eu as spune ca ‘Nu exista critarpeci’, voi ce mi-ati spune? Ce sunt aceia ‘critarpeci’, nu?
Perspectiva implicita a cartii lasa sa se vada o cultura teologica si filosofica submediocra. Poate omul stie mai mult dar nu lasa sa se vada asta, lucru la fel de reprosabil.
Toata ideea cartii poate fi rezumata astfel:
Unii cred ca Universul a fost creat de Dumnezeu, dar asta nu face decat sa mute intrebarea la cine l-a creat pe Dumnezeu. Chiar daca se poate postula un Dumnezeu necreat, putem totusi explica Universul fara sa apelam la un creator, ci sa ne folosim doar de legile Fizicii.
Universul nostru ar fi doar unul dintr-o multitudine de Universuri posibile, in una din starile cuantice posibile, cu acea combinatie de legi ale fizicii care sa permita existenta vietii. Mai exista si alte Universuri diferite, cu legi diferite.
Din punctul meu de vedere asta nu este raspuns fiindca muta, in mod natural, intrebarea de la cum a luat nastere acest univers la cum a luat nastere si de ce exista acest meta-sistem quantic de universuri paralele.
Hawking pare a nu intelege, sau se bazeaza pe faptul ca nu toti inteleg, ca incearca sa raspunda la o intrebare metafizica cu o teorie fizica. O gluma la fel de proasta ca teoria evolutionista care afirma nasterea constiintei de sine dintr-un sistem material, fara constiinta de sine.
Legile Fizicii sunt legile care guverneaza materia, spatiul si timpul. Fara materie nu exista aceste legi, ele sunt intrinseci materiei. Asadar intrebarea despre creatie include tot, absolut tot ce este in acest Univers. De aceea un filosof antic grec a spus ca ‘nu exista nimic’, fiindca el vedea notiunea de existenta un sensul ei cel mai profund, si nu doar asa la nivelul a ce vedem cu ochelarii de soare.
Atatia si atatia filosofi nu au raspuns la intrebarea despre fiinta nu fiindca erau prosti sau fiindca nu stiau matematica. Ci pur si simplu fiindca nu este usor sa dai un raspuns la aceasta intrebare. E nevoie de un ‘salt de credinta’ pe care nu oricine este dispus sa il faca.
Ah, ca era sa uit, Hawking pune la indoiala chiar si conceptul de ‘liber arbitru’ si de libertate de decizie. Spune el, ca ultimile cercetari in neurostiinta au aratat ca se pot stimula niste centrii nervosi pentru a provoca dorinta de a manca sau a vorbi. Fantastic, nu?
Eu cred ca asta se intampla cand toata lumea te numeste geniu si te ridica in slavi, nu iti mai vezi lungul nasului.
{ 22 comments… read them below or add one }
Legat de liberul arbitru, mi-am adus aminte de experimentul cu sobolanul infometat si cu stimularea centrilor placerii. http://en.wikipedia.org/wiki/Pleasure_center#Experiments_on_rodents
Concluzia: suntem sclavii simtirilor (provocate sau nu). Ce are asta de a face cu dezbaterea despre divinitate?
Putem ajunge sclavii simturilor, dar nu suntem din start.
Problema liberului arbitru este mentionata la un moment dat in carte si de asta am mentionat-o si eu aici. Si este in mod fundamental legata de divinitate, fiindca se subintelege ca la creatie omului i s-a dat si libertatea de a alege, deci liber arbitru.
Intrebarea mea era valabila strict in contextul discutiei despre simturile provocate. Sigur ca liberul arbitru, in contextul general, reprezinta una dintre temeliile credintei. Cred ca problematica consta in faptul ca acel liber arbitru poate sa fie deosbit de subiectiv atunci cand intervin factori externi. Dar deja discutam despre perturbarea sistemului initial deci toata discutia se colapseaza si nu mai are sens sa dezbatem consecintele.
Daca, insa, incercam sa privim ceva mai departe si ne gandim ca poate sistemul intr-adevar functioneaza impotriva noastra, ca ne ‘obliga’ sa actionam/gandim intr-un anumit mod, atunci dezbaterea despre insasi acest ‘fenomen’ este sortita esecului intrucat, in mod clar, este influentata de sistemul in care ne aflam si ca oricat de mult ne-am dori sa fim obiectivi intotdeauna ne vom dovedi partinitori. E mult de discutat, putin timp si loc insa.
Exact acum m-am apucat si eu sa citesc cartea. Imi place sa am o oarecare legitimitate daca e sa-mi dau ca parera, deci pentru moment ma opresc cu interventiile aici.
Eu nu prea inteleg cat de relevant poate fi un experiment in care ti s-au bagat niste electrozi in creier. Intrebarea mea este, in lipsa acelor electrozi, ce anume genereaza impulsurile, sau ce excita respectivii centrii nervosi? Se excita singuri, random, sau este un alt factor extern creierului care actioneaza?
Astept sa citesti cartea si mai vorbim!
“Nu poti raspunde cu fizica la o problema de metafizica.”
O afirmatie a unei discipline poate fi falsificata de catre un adevar demonstrat al altei discipline…asta daca vrei sa mergi intr-atat de departe incat sa consideri metafizica o disciplina capabila sa formuleze propozitii relevante si nu numai pareri, credinte sau convingeri irationale si nefondate pe nimic concret.
“O gluma la fel de proasta ca teoria evolutionista care afirma nasterea constiintei de sine dintr-un sistem material, fara constiinta de sine.”
Nu, o gluma proasta este sa consideri ca diverse fiinte au “primit” constiinta de sine pe varii criterii.
In primul rand, nu putem inca trage o linie clara intre speciile care au sau nu constiinta de sine. Nu este o problema de da/nu, este o problema legata de cate comportamente indica prezenta constiintei de sine si de cat de evidentiat este acest lucru. Unele maimute se recunosc in oglinda, altele nu.
In al doilea rand, nu poti afirma ca un nou-nascut prezinta elementele specifice unei fiinte cu constiinta de sine. Le dobandeste in timp.
“Ah, ca era sa uit, Hawking pune la indoiala chiar si conceptul de ‘liber arbitru’ si de libertate de decizie. Spune el, ca ultimile cercetari in neurostiinta au aratat ca se pot stimula niste centrii nervosi pentru a provoca dorinta de a manca sau a vorbi. Fantastic, nu?”
Nu inteleg aversiunea ta fata de acest autor. Nu este nimic iesit din comun ca pe baza unor studii sa incerci sa conturezi idei noi. Nu s-a demonstrat inca daca functiile noastre neuronale sunt aleatorii, cauza-efect, sau sub imperiul unui liber arbitru strain de interactiunile moleculare si submoleculare predictibile. De aceea, nu inteleg unde vezi tu marele pacat pe care il face autorul sustinand ca exista posibilitatea ca toata activitatea cerebrala sa fie predictibila, calculabila. Este o pozitie mult mai rezonabila in contextul actual al stiitei decat aceea ca suntem inzestrati cu o “scanteie divina” care ne face total imprevizibili din punct de vedere matematic. Poate suntem imprevizibili din alta cauza, cine stie? Who are you to say otherwise?
Nici aversiunea constanta a lui Hawking fata de Dumnezeul vechiului testament nu poate fi inteleasa altfel decat prin prisma faptului ca se vind foarte bine carti scrie astfel. E un fapt bine cunoscut si folosit.
Chiar daca nu putem trage o linie clara intre constiinta de sine a animalelor si a omului, clar este ca omul face mai mult decat sa se recunoasca in oglinda. Un nou nascut nu stie multe lucruri dar are capacitatea de a le invata foarte repede. Fiecare om, cand devine parinte pentru prima oara, este surprins de cat de repede si de multe invata copii. Si chestiuni foarte suptile ca ironia, glume, sentimente etc.
Metafizica nu face afirmatii de fizica. Fiinta, ontologia, nu se preocupa de spinul electronului, de forta nucleara slaba sau stiu si eu ce altceva de acest gen. Fizica, din cate am invatat eu pana acum nu face ontologie. Nu exita un operator pentru fiinta, pentru creatie in sensul ontologic al cuvantului. Nimicul cuantic nu are nimic de-aface cu nimicul metafizic.
Oamenii sunt irationali intr-o mult mai mare masura decat sunt rationali. Asta nu inseamna ca sunt prosti sau nebuni cand sunt irationali. Si ratiune nu se rezuma doar la matematica si fizica. Cred ca avem capacitatea de a purta rationamente perfect valabile fara sa ne bazam pe concretul fizic, perceptibil prin simturi sau aparate de masura.
prietene, permite-mi sa-ti spun cateva lucruri:
- tu vrei sa ma faci sa cred ca esti atat de inteligent incat ai inteles cartea “in cateva ore”? cu siguranta nu sti ce vorbesti!
- uita-te la geniul asta cum arata, tu crezi ca-i pasa lui de vedetisme? tie sau mie cu siguranta, dar nu lui
- teologia in nici un caz nu este o stiinta, filosofia la fel, sunt doar vorbe. de ce exista religie: pt ca oamenii sunt lasi, e mai usor sa spui “asa a vrut D-zeu!” decat “asa merit daca sunt prost!”
PS: ce-ai scris tu aici…sunt filosofii
Câteva ore plus 10 ani.
De ce acuzi pe altii de lasitate sub anonimat?
Am terminat si eu ieri de citit cartea. Din primele capitole ma gandeam ca o sa fie un rezumat al cartilor lui precedente dar din ultimele doua captilole chiar am aflat chestii noi. Mi-a placut cum interpreteaza Game of Life.
Si, da, adevarul e ca se leaga mai mult de dumnezeu decat in alte carti, dar doar pentru a deschide o portita catre ideea ca dumnezeu nu este singurul care explica crearea universului. Pentru ca, pana la urma, universul a fost creat din nimic nu? Asta daca zici ca energia e nimic.
Oricum, ideea e ca se lasa destul de mult loc de interpretare. Si in stiinta n-ar trebui sa fie asa. Dar probabil e ca o sa mai dureze un pic.
Deci ca sa rezum: tu crezi ca exista Dumnezeu si te deranjeaza ca altii nu cred si mai si iau in deradere ideea ….
Nu ma deranjeaza ca nu cred, ci felul in care iau in deradere pe cei care cred. Din respect trebuie sa vorbim despre ce are mai bun celalalt, iar nu sa inventam lucruri ușor de combatut.
Unde ai citit The Grand Design? Exista cumva o versiune on line a ei? Daca da, as fi tare interesat sa o citesc si eu … M-ai provocat
Multumesc anticipat.
Nu stiu. Eu am cumparat-o de pe Amazon.
“O gluma la fel de proasta ca teoria evolutionista care afirma nasterea constiintei de sine dintr-un sistem material, fara constiinta de sine.”
Serios, tu chiar crezi in aberatia creationista, chiar crezi ca pamantul are 5700 de ani?
Ma amuzi si in acelasi timp ma intristezi.
Te infoi ca o gaina cu pui citind o alta teorie despre univers si originea lucrurilor decat cea pe care ai invatat-o de la bunici.
Vesnic veniti cu argumentul credintei. Cu interpretarea voastra ingusta si arhaica a credintei, a lui Dumnezeu si a “Vietii dupa moarte” ati tinut intreaga Europa in intuneric 1300 de ani.
Stii ce inseamna butthurt?
Teodor, dar jignirile de unde vin, de la nepoti?
Eu am aceasta carte descarcata de pe Internet in engleza… nu a aparut in limba romana, nu-i asa? Ar trebui sa o traduc pentru tatal meu, sa o poata citi si el, si ar fi pacat de timp daca exista deja in romana.
Avem dreptul la opinie si critici asupra oamenilor de stiinta , scriitori , artisti , e.t.c . Critica este binevenita atunci cand vrei sa excelezi in ceea ce faci . Stephen Hawking la fel ca si alte nume importante in domeniul stiintei {in viata sau nu } este pasionat de ceea ce face si impartaseste teoriile , gandurile si perspectiva vietii cu persoane interesate de acest domeniu . Stiinta nu este pentru toata lumea ci doar este folosita de toata lumea dupa ce astfel de oameni scot anumite teorii care puse in practica rezulta cea ce fiecare din voi aveti prin casa sau va este de mare ajutor . Majoritatea oamenilor de pe aceasta planeta {nu speculati} nu apreciaza ce a oferit stiinta , ce la ofera si ce la va oferi , insa apreciaza mai mult ceva ce nu este palpabil {sperante , vise , iluzii } precum religia . La inceput stiinta a fost interzisa , mai mult , persoanele care o practicau erau acuzati de diferite delicte necomise , imaginare , inventate , insa acest impediment a ajutat la dezvoltarea stiintei {ex. atunci cand interzici unui copil sa faca ceva cu siguranta sa te astepti sa isi doreasca de 10 ori mai mult sa faca acel lucru , asta demonstreaza ca dorinta de a explora ceva ce nu a fost inca explorat exista inca din copilarie si este stopata de multe ori de catre parinti , cadre didactice si alte institutii } castigand din ce in ce mai multi adepti . Cu cat mai repede imbratisam stiinta cu ramurile ei si privim biblia ca fiind o carte , lasand la o parte divinitatea schimband divin cu creator {fiinta sau orice forma care poseda inteligenta superioara rasei umane} cu atat mai repede vom explora din ce in ce mai mult astfel stimuland dezvoltarea creierului si folosirea lui la o cota care sa ne aduca beneficii asupra viitorului copiilor nostri si asa mai departe . Un om critica alt om doar atunci cand este in masura de a critica . “O gluma proasta” suntem noi cei ce ne batem joc de persoane care vor cu adevarat sa aduca stiinta la un nou nivel {creierul la unele persoane nu permite “analiza din afara cutiei”} .
Nu pot decât să mă întristez văzând o caracteristică generală a celor care își fac un adevărat tipar de comportament în a demonstra cât de ”evoluați” sunt ei, cei care nu cred în ”bazaconiile” credinței și cât de înguști la minte, damnați în a li se aplica fără drept de apel sintagma că sunt incapabili de vreo viziune ”outside the box”, cei care cred. Ca un reflex al lipsei mele de rațiune, m-am întrebat de exemplu dacă academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, cunoscut pentru faptul că este un practicant al credinței și participant la viața Bisericii Ortodoxe, s-o fi sclerozat cumva…deși paradoxal vorbește mult mai coerent și pertinent decât multe fețe afișate prin spațiul public…Osiris, mă întrebam de asemenea – și iarta-mi limitele intelectuale- voi cei care ați reușit să vă eliberați creierul de limite ”cutiei” cum vedeți progresul științei acolo unde sunt discutabile efectele ei pe timp scurt, mediu sau lung asupra echilibrului vieții umane? Și de asemenea cum de în literatura generată de experiența închisorilor comuniste și a rezistenței, nu știința a fost cea care i-a ținut în echilibru pe cei trecuți prin ororile experimentului Pitești și a închisorii, ci credința…Deși admitem cu toții că în închisori a existat o adevărată ”școală” prin cursurile (chiar și de știință) predate de diverse personalități aparținând elitei intelectuale…Să-mi fie cu iertare dar eu personal cred că cei care vor să afișeze aerul acesta al libertății și progresului individual absolut doar pe marginea înfierării credinței, fără măcar a înțelege despre ce este vorba și a aduce argumente serioase, doar bazându-se pe niște clișee suferă ei înșiși de o îngustare severă a spațiului intelectual și spiritual personal…
Daca macar am incerca sa gandim mai mult si sa iesim afara din cutiuta noastra foarte limitata, am vedea ca, stephen hawking, nu neaga ca exista dumnezeu (in esenta lui) ci spune ca nu exista “acel dumnezeu” (cel creat de biserici, zeul soarelui, nisipului sau cel al tampitului). Cu alte cuvinte, nu ceea ce spune S. H. este gresit… ci gresita este perceptia oamenilor despre ceea ce inseamna “Dumnezeu”.
De altfel, daca incercam sa intelegem si sa citim mai mult, vedem ca descoperirile stiintei moderne se aplica perfect pe invataturile sau descoperirile lui Isus sau Buddha.
Dar felul in care s-a folosit biserica (sau altii mai “destepti” si care au avut acces, primii, la aceste info) de ceea ce ne-au transmis marii savanti si lideri spirituali, ne-a facut sa fim prostiti si manipulati in ultimul hal (si, dupa cum bine se vede, suntem prostiti in continuare).
Sabin, in logica aceasta fie lui Dumnezeu nu ii pasa de noi si ne lasa pe mana “desteptilor”, fie e neputincios.
Ca sa nu mai spun ca lași sa se înțeleagă ca noi majoritatea suntem manipulati fără sa realizam, spre deosebire de câțiva alții, printre care te numeri si tu.
Uite aici o povestioara de-a lui Buddha. Sper sa intelegeti morala.
Si intr-adevar, dumnezeu este neputinicios (in felul acesta la care ma refer eu, desi el este tot ce exista) iar dupa cum spunea si Isus: “Fie voua dupa credinta voastra!”
“Cum este cauza, asa este si efectul. Cum este samanta, asa este si fructul. Cum este actiunea, asa este si rezultatul.
In acelasi sol, taranul plateaza doua seminte: una este de trestie de zahar, cealalta de copac neem, un copac tropical care este foarte amar. Doua seminte in acelasi pamant, primind aceeasi apa, acelasi soare, acelasi aer; natura le hraneste la fel pe amandoua. Doua plante micute apar si incep sa creasca. Si ce s-a intamplat cu copacul neem ? A crescut cu amaraciunea in fiecare fibra, in timp ce trestia de zahar a crescut dulce in fiecare fibra. De ce este natura sau, daca preferati, de ce este Dumnezeu asa de bun cu una si asa de crud cu cealalta?
Nu, nu, natura nu este nici buna, nici cruda. Lucreaza conform unor legi fixe. Natura doar ajuta calitatii semintei sa se manifeste. Intreaga hrana doar ajuta semintei sa reveleze acea calitate care este latenta in ea. Samanta de trestie de zahar are calitatea de a fi dulce, deci planta nu va vi altfel decat dulce. Samanta de copac neem are calitatea de a fi amara; planta nu va fi altfel decat amara. Cum este samanta, asa este si fructul.
Taranul merge la copacul neem, se inchina de trei ori, il inconjoara de 108 ori si apoi ii ofera flori, betisoare parfumate, lumanari, fructe si dulciuri. Si apoi incepe sa se roage: „Oh, zeu al neem-ului, da-mi te rog mango dulci; vreau mango dulci.” Sarmanul zeu al neem-ului, el nu poate da, nu are nicio putere sa faca asta. Daca cineva vrea mango dulci, el trebuie sa planteze o samanta de copac mango. Atunci nu va fi nevoie sa planga si sa cerseasca ajutor nimanui. Fructul pe care-l va obtine nu va fi altceva decat dulcele mango. Cum este samanta, asa este si fructul.
Dificultatea, ignoranta noastra, consta in faptul ca nu suntem precauti in timp ce plantam semintele. Continuam sa plantam seminte de neem , dar cand vine vremea sa culegem fructele suntem deoadata cu bagare de seama, vrem mango dulci. Si continuam sa plangem, sa ne rugam si sa speram vom obtine mango dulci. Si asta nu se intampla.”
Sabin, eu cred ca tu vrei sa ne prostesti si sa ne manipulezi. Si ce vii cu pilde de la Budha? Sigur esti vreun adept care incerci sa ne inoculezi vreo teorie si sa ne speli pe creier…
{ 1 trackback }