De ce există vise? La ce sunt bune, dacă nu numai ca să ne pună pe gânduri dimineața următoare somnului lung și tulburat. De cele mai multe ori le și uităm, sunt haotice, rareori coerente, nimic din ce nu ne putem imagina sau trăi în timpul zilei, cu ochii mari privind în gol sau la cineva care vorbește aiurea.

La ce sunt bune visele? Sau la ce sunt rele? Nu strivim oare gândurile pe care ne pun visele? Cât de rezistente sunt gândurile noastre, ce tărie sau rezistență au ele? Visezi că îți spală cineva picioarele, un gest pe care nu ți l-a mai facut nimeni niciodată fără să fie mama ta, sau te visezi umbră dezbrăcată, sau, cel mai frumos, că zbori, nimic mai real, nimic mai imaginar.

Lumea e umbră și vis, se spune, dar ce face umbră, ce corp solid în fața cărui soare, sau sursă de lumină face viața lumii acesteia umbră, și cine visează lumea aceasta, cine doarme și cine se va trezi la sfârșitul lumii, când ne vom despărții noi de ale noastre, noi de noi, eu de eu, și toate visele noastre vor devenii realitate, nu prin realizare, ci prin dezamăgire, visul este amăgire, privirea luminii din umbră este lipsa curajului, dorința curajului, amăgirea ca ai putea fi curajos, curat, ales, înțeles, dezamăgit prin dezbrăcarea amăgirii, a hainelor iluziei și De ce există vise? La ce sunt bune, dacă numai și numai ca să ne pună pe gânduri dimineața următoare somnului lung și tulburat. De cele mai multe ori le și uităm, sunt haotice, rareori coerente, nimic din ce nu ne putem imagina sau trăi în timpul zilei, cu ochii mari privind în gol sau la cineva care vorbește aiurea.

La ce sunt bune visele? Sau la ce sunt rele? Nu strivim oare gândurile pe care ne pun visele? Cât de rezistente sunt gândurile noastre, ce tărie sau rezistență au ele? Visezi că îți spală cineva picioarele, un gest pe care nu ți l-a mai facut nimeni nicidată fără să fie mama ta, sau te visezi umbră dezbrăcată, sau, cel mai frumos, că zbori, nimic mai real, nimic mai imaginar.

Lumea e umbră și vis, se spune, dar ce face umbră, ce corp solid în fața cărui soare, sau sursă de lumină face viața lumii acesteia umbră, și cine visează lumea aceasta, cine doarme și cine se va trezi la sfârșitul lumii, când ne vom despărții noi de ale noastre, noi de noi, eu de eu, și toate visele noastre vor devenii realitate, nu prin realizare, ci prin dezamăgire, visul este amăgire, privirea luminii din umbră este lipsa curajului, dorința curajului, amăgirea ca ai putea fi curajos, curat, ales, înțeles, dezamăgit prin dezbrăcatea amăgirii, a hainelor iluziei și a umbrei deșertului nesfârșit.