Între doi oameni există două sau chiar trei relații simultan. O relație între unul și celălalt, relația dintre celălalt și unul, și sinteza acestora două. O singură direcție cu trei sensuri.

În fiecare dintre cei doi oameni sunt doi, în fiecare din ei. Și aceștia doi sunt în relație cu ceilalți doi. În două sau chiar trei relații simultan. În total, 12 relații.

În fiecare din noi, trup și suflet, imaginație și realitate, minte și inimă, gând și cuvânt, durere și alinare, dorință și alegere, teamă și speranță, respingere și apropiere, adult și copil, mamă și tată, da și nu, fiecare pereche cu cei doi oameni ai săi.

Desigur, ce zic eu aici e nebunie curată. Haos, neputință și imposibilitate, realitatea e cu totul alta, e mai simplă, mult mai simplă. Dar nici asta nu e adevărat, și adevărul nu e la mijloc.

Adevărul e unul singur dar nu același la momente diferite. Adevărul e realitatea de fapt, e obiectiv. Ce face lucrurile mai simple sau mai complicate este care din cele 12 relații se manifestă și cum. Dacă e doar una, sau mai multe simultan, dacă există echilibru și nu raport de putere, dacă și câți de dacă. Dacă se luptă binele cu răul, dacă unul e mai puternic decât celălalt, dacă sinteza lor, orice ar însemna asta e echilibrată sau instabilă, dacă e fertilă sau toxică. Fiecare din cei doi oameni, fiecare termen al unei perechi, dualități din noi, stă sub cunoașterea binelui și a răului.