De ce ne atrage un lucru ușor diferit? Toate lucrurile sunt ușor diferite. Dacă ar fi prea diferite, nu ne-ar mai atrage. Ar fi prea diferite ca să le mai recunoaștem, ar fi străine, nu ar mai semăna deloc cu noi.

Poate e ca atunci când treci pe lângă un geam, o oglindă, sau un ciob de sticlă aruncat pe jos, orice, un geam de mașină parcată (ne)regulamentar, și vrei să îți confirmi că arăți bine din unghiul din care se întâmplă să treci pe lângă unghiul în care s-a întâmplat să fie aruncat ciobul sau a fost parcată mașina.

O coincidență de unghiuri și inconștiențe, o întâmplare de două tâmple puse una lângă alta care se întâmplă să fie la fel de fierbinți la sfârșitul verii.

Diferitul este o iluzie ținută în viață de libertate. Mai devreme sau mai târziu, toate se adună sub un același la fel ca orice altul. Unicitatea se ascunde în multiplicitatea diferențelor, în nuanțe, în detalii, în mici mișcări și variații de ton. E ușor să fii diferit, dar e foarte greu să fii unic. Ca diferit te proclami, ca unic ești ales.