La cât de multe lucruri se poate gândi un om într-o viață? De la gânduri individuale, particulare, mai generale, foarte generale, cele mai cuprinzătoare, simple, acel unic gând care le îmbrățișează pe toate?

S-au născut și se vor naște mulți oameni ca să gândească gândurile altora, și să cânte câtecele pe care alții nu le pot gândi. Avem zidari, geamgii, pantofari, croitori care să ne cârpească gândurile pe care noi nu le putem gândi. Nici unii nu sunt inutili, nici ceilalți nu sunt necesari. Dar facem echipă bună. Ne fascinează viețile paralelele, la fel de mult pe cât ne fascinează intersecțiile.

Viețile noastre sunt curbe și unduitoare, greșim la stânga, ne răzgândim la dreapta, dar oricum ar fi, drumul merge înainte, avem muzică pentru fiecare mișcare greșită, nu ne confirmă, e neutră, alegerea e a noastră, mult înainte de a fi greșită sau foarte înțeleaptă, important este să fie alegerea noastră. E cel mai prețios dar de care nu ne facem nicicum vrednici, e simultan cu al nostru a fi. Nu am fi putut fi fără a fi liberi, nu există lume posibilă în care să fi fost pietre sau flori sau orice altceva purtat de inerție sau pur instinct.

Alegerea e viitor, o lume posibilă dintre multe lumi posibile. Nimic incert și totul nesigur. Un singur punct fix, tu însuți și alegerile tale, la fiecare pas. O mică fisură și totul se dărâmă. Un pahar de ceva sau altceva și îți amintești de altă dărâmare, de încercarea de reconstrucție, de luatul de la capăt, de arșiță și ploaie, de noaptea de singurătate, incertidune și zidit în zid, sacrificiu, resemnare și speranță, nostalgie și teamă de viitor.

Nimic nu e incert și totul e nesigur. Când se amestecă gândurile cu sentimentele, cele mai firești și contrare conviețuitoare. Doar alcoolul sau durerea le amestecă. Niciuna fără alta. Durerea este pentru cei puternici, alcoolul pentru cei îndurerați de timp și încercări. Alegi să fii alcool sau să fii puternic în fiecare clipă a vieții tale, nimic incert în asta fiindcă există multe forme de alcool, de la forme la substanțe, toate ne tentează în alegerile noastre. Totul e nesigur în toate astea, singură liniștea ne așteaptă să o băgăm în seamă, să o privim de sus și din interior, din mijlocul durerii, acea durere care înțelege la fel de mult pe cât o înțelegi și tu.