În fond, care este diferența între a impune cuiva stilul tău de viață (prin declarație publică, prin sfaturi private, solicitate sau nu, prin interdicții și pedepse, etc.), și a încuraja pe cineva să își mențină stilul de viață, fie că și tu ai același stil de viață sau nu?

Încurajările de tipul “fii tu însuți”, “fii liber”, “fii autentic”, etc. whatever the fluck that means in Romanian, este o impunere, o presiune, o formă de încercare de convingere. Ori că îi spui cuiva să o ia la dreapta, cînd el o ia la stânga, ori că îi spui că e bine pe unde a luat-o el, tot una e dacă ce zici tu sau ce face el este drum închis și sfârșit mort, cum se zice în Engleză.

Faptul că faci ceva afirmativ în sensul celuilalt, nu te eschivează în niciun fel de responsabilitatea faptului că ceea ce face el e greșit și tu nu îți dai seama. Nu e numai alegerea lui, e și alegerea ta să interacționezi cu el și, mai mult, să îi dai o confirmare, să îi întărești convingerea. Poate el stătea în dubiu, în ascuns. Acum vii tu și îi zici dă-i înainte, și puf, dubiile au dispărut.

Ești responsabil pentru asta. Ești vinovat chiar, în anumite cazuri.

Și numai anunțând public stilul tău de viață, ce îți place ție, ce liber ești tu, ce nu știu ce, îți asumi că impui altora stilul tău de viață, că îi convingi sau pui o cărămidă la stilul lor de viață, sau gaz pe foc, sau trinitrotoluen.

Te dai mare. Asta faci. Vorbind și zicând propoziții cu subiect și predicat. Ești mai mare decât pământul decât tine, decât talpa pantofilor pe care stai. Te prezinți ca mare, ca om cu opinii. Și sunt alții mai mici decît tine, sau care cred mai puțin despre ei decât crezi tu. Îi impresionezi, îi manipulezi, îi obligi, îi determini, îi fentezi în a accepta propozițiile tale cu predicat și subiect, să devină ei subiectul propozițiilor cu predicatul despre tine.

Și nici nu e nevoie să vorbești. Te văd pe stradă. Îți văd pantalonii, cămașa și cum dai din mâini pe lângă corp cînd mergi cu capul în jos. Și atunci îți impui stilul de viață.

Din asta nu există eschivă. Să te plângi că altul îți impune stilul lui de viață este ipocrit din două motive: și tu faci la fel, și doi, spui că nu ești destul de puternic și bine ancorat încât să te opui, chiar și dacă îți urlă cineva în ureche ce ar trebui să faci, să zici sau să gândești.